autodizolvare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTODIZOLVÁRE s. f. Faptul de
a se autodizolva. [
Pr.:
a-u-] –
V. autodizolva.autodizolvare (Dicționar de neologisme, 1986)AUTODIZOLVÁRE s.f. Faptul de a se autodizolva. [<
autodizolva].
autodizolvare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autodizolváre (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autodizolvắriiautodizolvare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTODIZOLVÁRE s. f. Faptul de
a se autodizolva. [
Pr.:
a-u-] —
V. autodizolva.