autodizolva - explicat in DEX

autodizolva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTODIZOLVÁ, pers. 3 autodizólvă, vb. I. Refl. (Despre o organizație, o societate etc.) a se desființa prin hotărâre proprie, a-și înceta activitatea în urma unei hotărâri luate conform prevederilor legale. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + dizolva.

autodizolva (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTODIZOLVÁ vb. I. refl. (Despre o societate, o adunare etc.) A se dizolva singură, a-și înceta activitatea. [Pron. a-u-, p.i. autodizólv. / < auto¹- + dizolva].

autodizolva (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTODIZOLVÁ vb. refl. (despre o organizație, societate etc.) a se dizolva, a-și înceta activitatea prin propria hotărâre. (< auto¹- + dizolva)

autodizolva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!autodizolvá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autodizólvă

autodizolva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTODIZOLVÁ, pers. 3 autodizólvă, vb. I. Refl. (Despre o organizație, o so­cietate etc.) A se desființa prin hotărâre proprie, a-și înceta activitatea. [Pr.: a-u-] — Auto¹- + dizolva.