autoaccidentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOACCIDENTÁRE, autoaccidentări, s. f. Faptul de
a se autoaccidenta. [
Pr.:
a-u-to-ac-] –
V. autoaccidenta.autoaccidentare (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOACCIDENTÁRE s.f. Faptul de a se autoaccidenta. [<
autoaccidenta].
autoaccidentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOACCIDENTÁRE, autoaccidentări, s. f. Faptul de
a se autoaccidenta. [
Pr.:
a-u-to-ac-] —
V. autoaccidenta.