autoacuza - explicat in DEX

autoacuza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOACUZÁ, autoacúz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.

autoacuza (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOACUZÁ vb. I. refl. A se acuza pe sine însuși. [Et. incertă].

autoacuza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOACUZÁ vb. refl. a se acuza singur. (< fr. autoaccuser)

autoacuza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*autoacuzá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoacúză

autoacuza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOACUZÁ, autoacúz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] — Din fr. autoaccuser.