autoabrogare - explicat in DEX

autoabrogare (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOABROGÁRE, autoabrogări, s. f. (Jur.) Abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto¹- + abrogare.

autoabrogare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOABROGÁRE s. f. abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. (< auto¹- + abrogare)

autoabrogare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOABROGÁRE, autoabrogări, s. f. (Jur.) Abrogare de la sine a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. [Pr.: a-u-to-a-] — Auto¹- + abrogare.