autoaccidenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOACCIDENTÁ, autoaccidentez, vb. I.
Refl. A se accidenta involuntar. [
Pr.:
a-u-to-ac-] –
Auto1- +
accidenta.autoaccidenta (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOACCIDENTÁ vb. I. refl. A se accidenta singur. [Pron.
a-u-to-ac-. /
auto1- +
accidenta].
autoaccidenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOACCIDENTÁ vb. refl. a se accidenta involuntar. (< auto
1- + accidenta)
autoaccidenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOACCIDENTÁ, autoaccidentez, vb. I.
Refl. A se accidenta involuntar. [
Pr.:
a-u-to-ac-] —
Auto1- + accidenta.