aureomicină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUREOMICÍNĂ s. f. Substanță chimică de origine vegetală, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină, gălbuie, cu gust amar, puțin solubilă în apă, folosită ca antibiotic. [
Pr.:
a-u-re-o-] – Din
fr. auréomycine.aureomicină (Dicționar de neologisme, 1986)AUREOMICÍNĂ s.f. Substanță cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic. [Pron.
a-u-re-o-. / < fr.
auréomycine].
aureomicină (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUREOMICÍNĂ s. f. substanță cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic; biomicină. (< fr.
auréomycine)
aureomicină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aureomicínă (a-u-re-o-) s. f.,
g.-d. art. aureomicíneiaureomicină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUREOMICÍNĂ s. f. Substanță chimică de origine vegetală, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină, gălbuie, cu gust amar, puțin solubilă în apă, folosită ca antibiotic. [
Pr.:
a-u-re-o-] — Din
fr. auréomycine.