aureomicină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUREOMICÍNĂ s. f. Substanță chimică de origine vegetală, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină, gălbuie, cu gust amar, puțin solubilă în apă, folosită ca antibiotic. [
Pr.:
a-u-re-o-] – Din
fr. auréomycine.