aureola - explicat in DEX

aureola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUREOLÁ, aureolez, vb. I. Tranz. 1. A înconjura cu o aureolă. 2. Fig. A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale). [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréoler.

aureola (Dicționar de neologisme, 1986)
AUREOLÁ vb. I. tr. A înconjura cu aureolă. ♦ (Fig.) A glorifica. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréoler, it. aureolare].

aureola (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUREOLÁ vb. tr. 1. a înconjura cu aureolă. 2. (fig.) a glorifica. (< fr. auréoler)

aureola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aureolá (a ~) (a-u-re-o-) vb., ind. prez. 3 aureoleáză

aureola (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUREOLÁ, aureolez, vb. I. Tranz. 1. A înconjura cu o aureolă. 2. Fig. A încu­nuna, a glorifica (pentru calitățile sale). [Pr.: a-u-re-o-] — Din fr. auréoler.