aureomicină - explicat in DEX

aureomicină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUREOMICÍNĂ s. f. Substanță chimică de origine vegetală, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină, gălbuie, cu gust amar, puțin solubilă în apă, folosită ca antibiotic. [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréomycine.

aureomicină (Dicționar de neologisme, 1986)
AUREOMICÍNĂ s.f. Substanță cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréomycine].

aureomicină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUREOMICÍNĂ s. f. substanță cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic; biomicină. (< fr. auréomycine)

aureomicină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aureomicínă (a-u-re-o-) s. f., g.-d. art. aureomicínei

aureomicină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUREOMICÍNĂ s. f. Substanță chimică de origine vegetală, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină, gălbuie, cu gust amar, puțin solubilă în apă, folosită ca antibiotic. [Pr.: a-u-re-o-] — Din fr. auréomycine.