aurel - explicat in DEX

aurel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AURÉL, -ÍCĂ, aurei, -ele, adj. (Rar) Auriu. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -el.

aurel (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
aurél s.n. (pop.) 1. aur (în poezia populară) 2. varietate de strugure alb-gălbui cu boabe mărunte

aurel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AURÉL¹ s. m. Diminutiv al lui aur. [Pr.: a-u-]

aurel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AURÉL², -ÍCĂ, aurei, -le, adj. Auriu. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -el.

aurel (Dicționaru limbii românești, 1939)
aurél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. aur). P.P. Auriŭ: măr aurel.

aurel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aurél (a-u-) (rar) adj. m., pl. auréi; f. aurícă, pl. auréle

aurel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aurel a. (poetic) de aur, auriu: perișoru-i aurel AL. ║ m. varietate de struguri albi-galbeni cu boabe mărunțele.

aurel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AURÉL, -ÍCĂ, aurei, -ele, adj. (Rar) Auriu. [Pr.: a-u-] — Aur + suf. -el.