mărgărită (Dicționaru limbii românești, 1939)*mărgărítă f., pl.
e (d.
mărgărit, după fr.
marguerite). Ochĭu bouluĭ (tătăișă, aurată), o plantă erbacee din familia compuselor cu floarea ca tufănica saŭ ca romănița, albă saŭ alt-fel (
leucánthemum vulgáre saŭ
chrisánthemum leucánthemum).