atonalitate - explicat in DEX

atonalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATONALITÁTE, atonalități, s. f. Lipsă de tonalitate; metodă de compoziție muzicală care neagă tonalitatea, armonia. – Din fr. atonalitaté.

atonalitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ATONALITÁTE s.f. (Muz.) Lipsă de armonie, de tonalitate, rezultând din faptul că cele 12 tonuri ale gamei cromatice sunt considerate egale, fără vreo ierarhie sau funcție armonică între ele. [Cf. fr. atonalité, it. atonalità].

atonalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATONALITÁTE s. f. lipsă de armonie, de tonalitate; metodă de compoziție muzicală care neagă armonia. (< fr. atonalité)

atonalitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATONALITÁTE, atonalități, s. f. Lipsă de tonalitate, de armonie, de linie muzicală definită. – După fr. atonalitaté (< gr.).

atonalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atonalitáte s. f., g.-d. art. atonalitắții; pl. atonalitắți

atonalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATONALITÁTE, atonalități, s. f. Lipsă de tonalitate; metodă de compoziție muzicală care neagă tonalitatea, armonia. — Din fr. atonalité.