atonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATONÍE s. f. Reducere a elasticității unui țesut, în special a mușchilor. ♦ Stare fizică ce se manifestă prin lipsă de putere. – Din
fr. atonie.atonie (Dicționar de neologisme, 1986)ATONÍE s.f. Slăbire a elasticității țesuturilor; lipsă de putere, de vitalitate; moliciune. [Gen.
-iei. / < fr.
atonie, cf. gr.
atonie – moleșeală].
atonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATONÍE s. f. 1. diminuare a elasticității țesuturilor; lipsă de vitalitate. 2. (fig.) inerție morală sau intelectuală. (< fr.
atonie, gr.
atonia)
atonie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATONÍE s. f. Slăbire a elasticității țesuturilor din organism, în special a mușchilor; lipsă de vitalitate, moliciune. –
Fr. atonie (<
gr.).
atonie (Dicționaru limbii românești, 1939)*atoníe f. (vgr.
atonía). Slăbicĭune fizică saŭ și morală.
Gram. Lipsa accentuluĭ:
atonia uneĭ silabe.atonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atoníe s. f.,
art. atonía, g.-d. atoníi, art. atoníeiatonie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)atonie f.
Med. 1. slăbiciunea organelor;
2. fig. lipsă de energie.
atonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATONÍE s. f. Reducere a elasticității unui țesut, în special a mușchilor. ♦ Stare fizică ce se manifestă prin lipsă de putere. — Din
fr. atonie.