aton - explicat in DEX

aton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

aton (Dicționar de neologisme, 1986)
ATÓN adj. 1. (Despre țesuturi) Atins de atonie; lipsit de vitalitate, de vigoare. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Lipsit de accent; neintonat. [< fr. atone, cf. gr. a – fără, tonos – ton, arc].

aton (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATÓN, -Ă adj. 1. (despre țesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic. 2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd. (< fr. atone)

aton (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATÓN¹, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre țesuturi) Atins de atonie. – Fr. atone (< gr.).

aton (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATÓN², -Ă, atoni, -e, adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Fără accent; neintonat. – Fr. atone (< gr.).

aton (Dicționaru limbii românești, 1939)
*atón, -ă adj. (vgr. átonos, d. a-, fără, și tónos, ton). Med. Fără expresiune, fără vigoare. Gram. Fără accent.

aton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne

aton (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aton a. Gram. fără ton.

aton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. — Din fr. atone.