atonic - explicat in DEX

atonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.

atonic (Dicționar de neologisme, 1986)
ATÓNIC, -Ă adj. Atins de atonie; lipsit de putere, de vlagă; aton (1). [< fr. atonique].

atonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATÓNIC, -Ă adj. aton (1). (< fr. atonique)

atonic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATÓNIC, -Ă, atonici, -e, adj. Aton¹. – Fr. atonique.

atonic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*atónic, -ă adj. (d. atonie. V. tonic). Care rezultă din atonie.

atonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atónic adj. m., pl. atónici; f. atónică, pl. atónice

atonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). — Din fr. atonique.