atonal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATONÁL, -Ă, atonali, -e, adj. (
Muz.) Care este compus după principiile atonalismului. – Din
fr. atonal.atonal (Dicționar de neologisme, 1986)ATONÁL, -Ă adj. (
Muz.) Compus după regulile atonalității, în afara sistemului tonal tradițional. [Cf. fr.
atonal, it.
atonale].
atonal (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATONÁL, -Ă adj. compus după regulile atonalismului. (< fr.
atonal)
atonal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atonál adj. m.,
pl. atonáli; f. atonálă, pl. atonáleatonal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATONÁL, -Ă, atonali, -e, adj. (
Muz.) Care este compus după principiile atonalismului. — Din
fr. atonal.