arimare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARIMÁRE s. f. Acțiunea de
a arima; arimaj. –
V. arima.arimare (Dicționar de neologisme, 1986)ARIMÁRE s.f. Acțiunea de a arima; arimaj. [<
arima].
arimare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARIMÁRE s. f. Aranjarea și fixarea încărcăturii pe o navă sau pe un avion, ținând seama de condițiile de echilibrare. – După
fr. arrimage.arimare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arimáre s. f.,
g.-d. art. arimắriiarimare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARIMÁRE s. f. Acțiunea de
a arima; arimaj. —
V. arima.