arină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)arínă s. f. – Nisip.
Mr. arină. Lat. ărēna (Pușcariu 120; Candrea-Dens., 87; REW 630; DAR; Philippide, II, 632);
cf. alb. rerë, it. rena, prov.,
sp. arena, v. fr. areine, port. area. Este
înv. în limba literară, dar este încă viu în graiul din
Trans. Der. arina, vb. (a amesteca cu nisip; a freca cu nisip);
ariniș, s. n. (teren nisipos);
arinos, adj. (nisipos);
megl. arinos (Pușcariu 122 consideră că provine de la
lat. arenosus, cf. it. renoso, prov.,
cat. arenos, sp.,
port. arenoso).