arima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARIMÁ, arimez, vb. I.
Tranz. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora. – Din
fr. arrimer.arima (Dicționar de neologisme, 1986)ARIMÁ vb. I. tr. A aranja și fixa încărcătura unui vas sau a unui avion pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității. [< fr.
arrimer].
arima (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARIMÁ vb. tr. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității. (< fr.
arrimer)
arima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arimá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
arimeázăarima (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARIMÁ, arimez, vb. I.
Tranz. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora. — Din
fr. arrimer.