arimor (Dicționar de neologisme, 1986)ARIMÓR s.m. Cel care se ocupă cu arimarea. [Cf. fr.
arrimeur].
arimor (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARIMÓR s. m. cel care se ocupă cu arimarea; stivuitor. (< fr.
arrimeur)
arimor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARIMÓR, arimori, s. m. Persoană care se ocupă cu arimarea. – După
fr. arrimeur.arimor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arimór s. m.,
pl. arimóri