anosteală - explicat in DEX

anosteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANOSTEÁLĂ, anosteli, s. f. 1. Plictiseală. 2. (Rar) Persoană plicticoasă. – Anosti + suf. -eală.

anosteală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANOSTEÁLĂ s. f. (Rar) Plictiseală. – Din anosti + suf. -eală.

anosteală (Dicționaru limbii românești, 1939)
anosteálă f., pl. elĭ (d. anost). Rar. Urît, plictiseală. – Și -stie (ngr. anostía).

anosteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anosteálă (rar) s. f., g.-d. art. anostélii; pl. anostéli

anosteală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anosteală f. urît, plictiseală.

anosteală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANOSTEÁLĂ, anosteli s. f. 1. (Rar) Plictiseală. 2. (Rar) Persoană plicticoasă. – Anosti + suf. -eală.