anosti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANOSTÍ, anostesc, vb. I.
Tranz. și
refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din
anost.anosti (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANOSTÍ, anostesc, vb. IV.
Refl. (Rar) A se plictisi. – Din
anost.anosti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aností (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. anostésc, imperf. 3
sg. anosteá; conj. prez. 3
să anosteáscăanostì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anostì v. a (se) plictisi.
anosti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANOSTÍ, anostesc, vb. I.
Tranz. și
refl. (Rar) A (se) plictisi. — Din
anost.