anortit - explicat in DEX

anortit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANORTÍT, anortite, s. n. Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenușiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. – Din germ. Anorthit.

anortit (Dicționar de neologisme, 1986)
ANORTÍT s.n. Varietate de plagioclaz, care se găsește în anumite roci eruptive. [Pl. -turi, -te. / < germ. Anorthit].

anortit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANORTÍT s. n. feldspat plagioclaz de calciu cenușiu, sticlos, în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. (< germ. Anorthit)

anortit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ANORTÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. an- „fără” + orhos „drept”) s. n. Feldspat plagioclaz, bogat în calciu, de culoare alb-roșiatică, cenușiu, cu luciu sticlos. Este întîlnit în geode, în unele bombe vulcanice și în rocile magmatice ultrabazice. Se utilizează ca fondant la fabricarea porțelanului și faianței.

anortit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anortít s. n., pl. anortíte

anortit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANORTÍT, anortite, s. n. Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenușiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. — Din germ. Anorthit.