anosmie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANOSMÍE s. f. (
Med.) Diminuare sau lipsă a simțului mirosului. – Din
fr. anosmie.anosmie (Dicționar de neologisme, 1986)ANOSMÍE s.f. (
Biol.) Pierdere patologică totală a simțului mirosului. [Gen.
-iei. / < fr.
anosmie, cf. gr.
an – fără,
osme – miros].
anosmie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anosmíe (a-nos- / an-os-) s. f., art.
anosmía, g.-d.
anosmíi, art.
anosmíeianosmie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANOSMÍE s. f. diminuare, lipsă a sensibilității olfactive. (< fr.
anosmie)
anosmie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANOSMÍE s. f. (
Med.) Diminuare sau lipsă a simțului mirosului. — Din
fr. anosmie.