anormalitate - explicat in DEX

anormalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANORMALITÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; situație anormală. – Anormal + suf. -itate.

anormalitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ANORMALITÁTE s.f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; infirmitate; anomalie. [< anormal + -itate].

anormalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANORMALITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi anormal; anomalie. (< anormal + – itate)

anormalitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANORMALITÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; infirmitate. – Din anormal.

anormalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anormalitáte s. f., g.-d. art. anormalitắții

anormalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANORMALITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi anormal; situație anormală. — Anormal + suf. -itate.