anoftalmie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANOFTALMÍE s. f. Lipsă congenitală sau accidentală a unui ochi sau a ambilor ochi. ◊
Anoftalmie ciclopică = monstruozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor și a orbitelor, rudimentar dezvoltate. – Din
fr. anophtalmie.anoftalmie (Dicționar de neologisme, 1986)ANOFTALMÍE s.f. Lipsa congenitală a globilor oculari. [Gen.
-iei. / < fr.
anophtalmie, cf. gr.
an – fără,
ophtalmos – ochi].
anoftalmie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANOFTALMÍE s. f. lipsă (congenitală) a globilor oculari. ♦ ~ ciclopică = malformație congenitală constând în unirea ochilor și a orbitelor rudimentar dezvoltate. (< fr.
anophtalmie)
anoftalmie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!anoftalmíe (a-nof-/an-of-) s. f.,
art. anoftalmía, g.-d. anoftalmíi, art. anoftalmíeianoftalmie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANOFTALMÍE s. f. Lipsă congenitală sau accidentală a unui ochi sau a ambilor ochi. ◊
Anoftalmie ciclopică = monstruozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor și a orbitelor, rudimentar dezvoltate. — Din
fr. anophtalmie.