anofel - explicat in DEX

anofel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Țânțar anofel = gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle.

anofel (Dicționar de neologisme, 1986)
ANOFÉL s.m. (Adesea adj.) Țânțar care poartă microbul malariei. [< fr. anophèle, cf. gr. anopheles – dăunător].

anofel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANOFÉL adj. țânțar ~ = țânțar a cărui femelă transmite microbul malariei. (< fr. anophèle, gr. anopheles)

anofel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANOFÉL, anofeli, adj. m. (În expr.) Țânțar anofel = țânțar care propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Fr. anophèle (< gr.).

anofel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anofél adj. m., pl. anoféli

anofel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Țânțar anofel = gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). — Din fr. anophèle.