anomal - explicat in DEX

anomal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal.

anomal (Dicționar de neologisme, 1986)
ANOMÁL, -Ă adj. (Rar) Anormal. [< fr. anomal, cf. gr. anomalos – neregulat].

anomal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANOMÁL, -Ă adj. care prezintă anomalie. (< fr. anomal, gr. anomalos)

anomal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anomál, -ă adj. (fr. anomal, d. vgr. anómalos, d. an-, ne, și omalós, asemenea; it. anómalo). Neregular (maĭ ales în gramatică): verbe anomale. Adv. Se dezvoltă anomal.

anomal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále

anomal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anomal a. 1. neregulat: verb anomal; 2. care prezintă neregularități.

anomal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. — Din fr. anomal.