alimentație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALIMENTÁȚIE, alimentații, s. f. Alimentare, nutriment. ◊
Alimentație publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu mâncăruri și băuturi. ♦ Introducere în organism a substanțelor nutritive. – Din
fr. alimentation.alimentație (Dicționar de neologisme, 1986)ALIMENTÁȚIE s.f. Alimentare, nutrire. [Gen.
-iei. / cf. fr.
alimentation, it.
alimentazione].
alimentație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALIMENTÁȚIE s. f. alimentare (I); hrană, consum. ♦ ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare. (< fr.
alimentation)
alimentație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALIMENTÁȚIE, alimentații, s. f. Alimentare. –
Fr. alimentation.alimentație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alimentáție (-ți-e) s. f.,
art. alimentáția (-ți-a), g.-d. art. alimentáției; pl. alimentáții, art. alimentáțiile (-ți-i-)alimentație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALIMENTÁȚIE, alimentații, s. f. Alimentare, nutriment. ◊
Alimentație publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu mâncăruri și băuturi. ♦ Introducere în organism a substanțelor nutritive. — Din
fr. alimentation.