aliment - explicat in DEX

aliment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALIMÉNT, alimente, s. n. Produs în stare naturală sau prelucrat care servește ca hrană. – Din fr. aliment, lat. alimentum.

aliment (Dicționar de neologisme, 1986)
ALIMÉNT s.n. Preparat sau produs natural care se mănâncă și ajută la întreținerea vieții. [< fr. aliment, cf. it. alimento < lat. alimentum].

aliment (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALIMÉNT s. n. produs natural sau preparat nutritiv, servind ca hrană. (< fr. aliment, lat. alimentum)

aliment (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALIMÉNT, alimente, s. n. Orice lucru care servește ca hrană. – Fr. aliment (lat. lit. alimentum).

aliment (Dicționaru limbii românești, 1939)
*alimént n., pl. e (lat. alimentum, d. álere, a nutri. V. înalt, co-alizez). Nutriment. Fig. Învățătura e alimentu sufletuluĭ.

aliment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alimént s. n., pl. aliménte

aliment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aliment n. 1. orice substanță bună de hrană, nutriment; 2. fig. ceeace întreține sau face să subziste: lemnul este alimentul focului.

aliment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALIMÉNT, alimente, s. n. Produs în stare naturală sau prelucrat care servește ca hrană. — Din fr. aliment, lat. alimentum.