alimenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALIMENTÁ, alimentez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A consuma sau a da să consume alimente; a (se) hrăni.
2. Tranz. și
refl. A (se) aproviziona.
3. Tranz. A furniza materiale, energie, utilaje etc. unor instituții, întreprinderi etc. pentru asigurarea funcționării sau activității acestora. – Din
fr. alimenter.alimenta (Dicționar de neologisme, 1986)ALIMENTÁ vb. I.
1. tr., refl. A (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente). ♦
tr. A întreține, a menține.
2. tr. A aproviziona cu ceva necesar traiului. ♦ A aproviziona, a da cele necesare pentru funcționare (unui motor, unei mașini etc.). ◊ (
Sport)
A alimenta cu mingi = a pasa mingile (cuiva), a trimite mingile în direcția unui jucător. [< fr.
alimenter, cf. it.
alimentare].
alimenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALIMENTÁ vb. I. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente). II. tr. 1. a aproviziona cu ceva necesar traiului. 2. a furniza cele necesare pentru funcționarea unui motor, a unei mașini etc. (< fr.
alimenter, lat.
alimentare)
alimenta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALIMENTÁ, alimentez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) hrăni.
2. Tranz. A furniza în mod regulat un lucru necesar; a aproviziona. –
Fr. alimenter.alimenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alimentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
alimenteázăalimentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alimentà v.
1. a nutri, a da alimente;
2. a întreține:
a alimenta focul, ura.alimenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALIMENTÁ, alimentez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A consuma sau a da să consume alimente; a (se) hrăni.
2. Tranz. și
refl. A (se) aproviziona.
3. Tranz. A furniza materiale, energie, utilaje etc. unor instalații, întreprinderi etc. pentru asigurarea funcționării sau activității acestora. — Din
fr. alimenter.