alimentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALIMENTÁRE, alimentări, s. f. Acțiunea de
a (se) alimenta și rezultatul ei; hrănire, alimentație, nutriție. –
V. alimenta.alimentare (Dicționar de neologisme, 1986)ALIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a alimenta și rezultatul ei; alimentație, aprovizionare. [<
alimenta].
alimentare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALIMENTÁRE, alimentări, s. f. Acțiunea de
a (se) alimenta și rezultatul ei.
alimentare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alimentáre (hrănire)
s. f.,
g.-d. art. alimentắrii; pl. alimentắrialimentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALIMENTÁRE, alimentări, s. f. Acțiunea de
a (se) alimenta și rezultatul ei; hrănire, alimentație, nutriție. —
V. alimenta.