afurisanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFURISÁNIE s. f. v. afurisenie.afurisanie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFURISÁNIE s. f. v. afurisenie.afurisanie (Dicționaru limbii românești, 1939)afurisánie și (ob.)
-énie f. (d.
a afurisi și sufixu sl.
-ánie). Excludere dintr' o religiune, excomunicare, Blestem.
afurisanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)afurisanie f. pedeapsă canonică: anatemă, excomunicare.
afurisanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFURISÁNIE s. f. v. afurisenie.