afunzime(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AFUNZÍME,afunzimi, s. f. (Rar) Adâncime (1). – Afund + suf. -ime.
afunzime(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AFUNZÍME,afunzimi, s. f. (Rar) Adâncime. – Din afund2 + suf. -ime.
afunzime(Dicționaru limbii românești, 1939) afunzíme f. (d. afund). Rar. Adîncime.
afunzime(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) afunzíme (rar) s. f., g.-d. art. afunzímii; pl. afunzími
afunzime(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AFUNZÍME,afunzimi, s. f. (Rar) Adâncime (1). — Afund + suf. -ime.