afurca - explicat in DEX

afurca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare.

afurca (Dicționar de neologisme, 1986)
AFURCÁ vb. I. tr. (Mar.) A fixa o corabie de fundul apei cu ajutorul a două ancore. [P.i. afúrc și -chez. / < it. afforcare, fr. affourcher].

afurca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFURCÁ vb. tr. a ancora o navă cu ajutorul a două ancore. (< it. afforcare)

afurca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa o navă cu două ancore ale căror lanțuri sunt prinse printr-o cheie de care se leagă și lanțul navei. – Fr. affourcher.

afurca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă

afurca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. — Din it. afforcare.