afurcare - explicat in DEX

afurcare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFURCÁRE, afurcări, s. f. Acțiunea de a afurca și rezultatul ei. – V. afurca.

afurcare (Dicționar de neologisme, 1986)
AFURCÁRE s.f. (Mar.) Acțiunea de a afurca. [< afurca].

afurcare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFURCÁRE s. f. Acțiunea de a afurca.

afurcare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afurcáre s. f., g.-d. art. afurcắrii; pl. afurcắri

afurcare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFURCÁRE, afurcări, s. f. Acțiunea de a afurca și rezultatul ei. — V. afurca.