afinant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFINÁNT, afinanți, s. m. Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru a se realiza afinarea (
3). –
Afina +
suf. -ant.afinant (Dicționar de neologisme, 1986)AFINÁNT s.m. Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru afinare. [< fr.
affinant].
afinant (Marele dicționar de neologisme, 2000)AFINÁNT s. m. substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru afinare. (< fr.
affinant)
afinant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afinánt s. m.,
pl. afinánțiafinant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFINÁNT, afinanți, s. m. Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla, pentru a se realiza afinarea (
3). —
Afina +
suf. -ant.