afinaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare. – Din
fr. affinage.afinaj (Dicționar de neologisme, 1986)AFINÁJ s.n. Afinare. [Cf. fr.
affinage].
afinaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)AFINÁJ s. n. afinare. (< fr.
affinage)
afinaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare. –
Fr. affinage.afinaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afináj s. n.,
pl. afinájeafinaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare. — Din
fr. affinage.