afina - explicat in DEX

afina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

afina (Dicționar de neologisme, 1986)
AFINÁ vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner].

afina (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFINÁ vb. tr. 1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă. 2. (text.) a subția firele. (< fr. affiner)

afina (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Fr. affiner (it. affinare).

afina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză

afina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. — Din fr. affiner, it. affinare.