aeriseală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AERISEÁLĂ, aeriseli, s. f. Aerisire. [
Pr.:
a-e-] –
Aerisi +
suf. -eală.aeriseală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)aeriseală, aeriseli s. f. (deț.) pauză de fumat
aeriseală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AERISEÁLĂ, aeriseli, s. f. Împrospătare, primenire a aerului. – Din
aerisi +
suf. -eală.aeriseală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AERISEÁLĂ, aeriseli, s. f. (Rar) Aerisire. –
Aerisi +
suf. -eală.aeriseală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aeriseálă (rar)
s. f.,
g.-d. art. aerisélii; pl. aeriséli