aerisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AERISÍ, aerisesc, vb. IV.
Tranz. A lăsa să pătrundă aer
1 (
1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer
1. ♦
Refl. A ieși afară pentru a respira aer
1 proaspăt; a se răcori. [
Pr.:
a-e-] – Din
ngr. aerízo (
aor. aérisa).
aerisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AERISÍ, aerisesc, vb. IV.
Tranz. A lăsa să pătrundă aer proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer. –
Ngr. aerízo (
aor. aerisa).
aerisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AERISÍ, aerisesc, vb. IV.
Tranz. A lăsa să pătrundă aer
1 (
1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer
1. ♦
Refl. A ieși afară pentru a respira aer
1 proaspăt; a se răcori. – Din
ngr. aéríso (
aor. lui
aerizo).
aerisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerisí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. aerisésc, imperf. 3
sg. aeriseá; conj. prez. 3
să aeriseáscăaerisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aerisì v.
1. a împrospăta aerul:
a aerisi casa; 2. a scoate la aer curat (haine, plante). [Gr. mod.].