aerian - explicat in DEX

aerian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer¹ (2), care se întâmplă, se produce în aer¹. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnul prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: a-e-ri-an] – Din fr. aérien.

aerian (Dicționar de neologisme, 1986)
AERIÁN, -Ă adj. 1. Aflat în aer. ♦ Întâmplat, produs în aer. ◊ Alarmă aeriană = alarmă prin care se anunță un atac aerian inamic. 2. (Fig.) Diafan, transparent; gingaș, vaporos. [< fr. aérien].

aerian (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
aerian, -ă, aeriani, -e adj. neatent; rupt de realitate

aerian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AERIÁN, -Ă adj. 1. care se află în aer. ◊ produs în aer. 2. referitor la aviație. ♦ linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunță un atac aerian. 3. (fig.) diafan, transparent; vaporos. 4. (fam.) distrat, visător. (< fr. aérien)

aerian (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. Care se află în aer. ◊ Fir aerian = conductor suspendat care servește la transmiterea energiei electromagnetice spre vehicule de tracțiune electrică; fir de cale. Gaz aerian = gaz combustibil întrebuințat la iluminat și încălzit, obținut prin distilarea huilei; gaz de iluminat. ♦ Care se întâmplă, se produce în aer. 2. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos. [Pr.: -ri-an] – Fr. aérien.

aerian (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aerián, -ă adj. (fr. aérien). Din aer, care trăĭește în, care se întîmplă în aer: plantă, călătorie aeriană. De aer: strat aerian. Fig. Ușor ca aeru saŭ ca îngeriĭ (din aer), delicat, gingaș: ființă aeriană.

aerian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aerián (-ri-an) adj. m., pl. aeriéni (-ri-eni); f. aeriánă, pl. aeriéne

aerian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aerian a. 1. de aer: fluid aerian; 2. care trăește, se petrece în aer; 3. fig. ușor ca aerul: văd ființa-i aeriană EM.

aerian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer¹ (2), care se întâmplă, se produce în aer¹. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] — Din fr. aérien.