aeriform (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului
1. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aériforme.aeriform (Dicționar de neologisme, 1986)AERIFÓRM, -Ă adj. Cu aspectul sau proprietățile aerului. [< fr.
aériforme, cf. lat.
aer – aer,
forma – formă].
aeriform (Marele dicționar de neologisme, 2000)AERIFÓRM, -Ă adj. cu aspectul sau proprietățile aerului. (< fr.
aériforme)
aeriform (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului. –
Fr. aériforme.aeriform (Dicționaru limbii românești, 1939)*aerifórm, -ă adj. (
aer și
-form din
di-form). Care seamănă cu aeru:
gaz aeriform.aeriform (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerifórm adj. m.,
pl. aerifórmi; f. aerifórmă, pl. aerifórmeaeriform (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aeriform a. care seamănă cu aerul:
fluid aeriform, gazul.
aeriform (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului
1. — Din
fr. aériforme.