aerisire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AERISÍRE, aerisiri, s. f. Acțiunea de
a aerisi și rezultatul ei; aeriseală. [
Pr.:
a-e-] –
V. aerisi.aerisire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AERISÍRE, aerisiri, s. f. Acțiunea de
a aerisi.aerisire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerisíre s. f.,
g.-d. art. aerisírii; pl. aerisíriaerisire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AERISÍRE, aerisiri, s. f. Acțiunea de
a aerisi și rezultatul ei; aeriseală. —
V. aerisi.