adversitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADVERSITÁTE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică, cu care cineva are de luptat; dificultate. – Din
fr. adversité, lat. adversitas, -atis.adversitate (Dicționar de neologisme, 1986)ADVERSITÁTE s.f. Împrejurare, situație potrivnică, grea; dificultate. [Cf. fr.
adversité, lat.
adversitas].
adversitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADVERSITÁTE s. f. împrejurare potrivnică; dificultate. (< fr.
adversité, lat.
adversitas)
adversitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADVERSITÁTE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică, dificultate cu care cineva are de luptat. –
Fr. adversité (
lat. lit. adversitas, -atis).
adversitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*adversitáte f. (lat.
advérsitas, -átis). Nenorocire, nenoroc, suferință.
adversitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adversitáte s. f.,
g.-d. art. adversitắții; pl. adversitắțiadversitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adversitate f. nenorocire, răstriște.
adversitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADVERSITÁTE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică cu care cineva are de luptat; dificultate. — Din
fr. adversité, lat. adversitas, -atis.