adversar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s. m. și
f. Persoană care face concurență, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din
fr. adversaire, lat. adversarius.