advon - explicat in DEX

advon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADVÓN, advonuri s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – Cf. amvon.

advon
ADVÓN, advoane, s. n. Tinda sau pridvorul bisericii în care stau femeile, numit și nartecă: în advoanele acestor două biserici. (Dicționarul universal al limbei române, 1922)

advon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADVÓN, advonuri s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – V. amvon.

advon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADVÓN, advoane, s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. [Pl. și: advonuri] – Cf. amvon.

advon (Dicționaru limbii românești, 1939)
advon, V. anvon.

advon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
advón s. n., pl. advoáne/advónuri

advon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
advon n. tinda sau pridvorul bisericii în care stau femeile, numit și nartecă: în advoanele acestor două biserici. OD. [Origină necunoscută].