adversar - explicat in DEX

adversar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care face concurență, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din fr. adversaire, lat. adversarius.

adversar (Dicționar de neologisme, 1986)
ADVERSÁR, -Ă s.m. și f. Potrivnic, rival. [Cf. fr. adversaire, lat. adversarius].

adversar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADVERSÁR, -Ă s. m. f. 1. persoană care luptă împotriva cuiva sau a ceva; rival. 2. (sport) partener de întrecere. (< fr. adversaire, lat. adversarius)

adversar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care luptă împotriva alteia (într-un proces, la sport etc) sau împotriva unei concepții, a unei idei. – Fr. adversaire (lat. lit. adversarius).

adversar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adversár, -ă s. (lat. adversarius). Care ți se opune, dușman, potrivnic, antagonist.

adversar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adversár s. m., pl. adversári

adversar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adversar m. cel ce se opune, care se luptă împotrivă.

adversar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care face concurență, care luptă împotriva alteia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. — Din fr. adversaire, lat. adversarius.