advocat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADVOCÁT, -Ă s. m. și
f. v. avocat.advocat (Dicționar de neologisme, 1986)ADVOCÁT, -Ă s.m. și f. v.
avocat.
advocat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)advocát (advocáți), s. m. – Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică. –
Var. avocat. Mr. avucat. <
Lat. advocatus (
sec. XIX). Contactul cu
fr. avocat, it. avocato, a dat varianta fără
d (și
der. săi). Forma
mr. provine direct din
it. –
Der. advocățesc, adj.;
advocăție, s. f. (avocatură);
advocățime, s. f. (adunare de advocați);
advocatură, s. f.advocat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADVOCÁT, -Ă s. m. și
f. v. avocat.advocat (Dicționaru limbii românești, 1939)*advocát și (ob.)
avocát m. (lat.
advocatus, chemat; it.
avvocato, fr.
avocat). Cel care te apără la judecată.
Fig. Cel care intervine p. altu. – Despre o femeĭe, se poate zice
a(d)vocată. V.
patron, vechil, jălbar și
clănțăŭ.advocat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)advocat m. cel ce pledează dinaintea tribunalelor.
advocat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADVOCÁT, -Ă s. m. și
f. v. avocat.